poezii
. Imperii de gânduri
Imperii de gânduri se strâng în nelinişti,
Creând dungi de ceaţă pe-orbita retinei.
Mă latră cuvântul din umbră de mirişti,
Plesnind de durere că nu ştiu de sine-i.
Prin vers impotent îmi caut măria,
Mă laudă neamul când nu ştie rima,
Doar sauna lirică-aduce lumina,
Căci cel care scrie-şi urmează sosia.
Golgota durerii sărut-a mea frunte,
Căci mersul prin pagini provoacă noi schisme,
Coperta ce-nseamnă sfârşitul a multe,
Opreşte onorul să aibă carisme.
Oglinzi ce reflectă imagini de temeri,
Mă-nchină iar nervii croiesc răutate,
În poze de linguri văd faţa pe spate,
Tu slabă paloare mă vrei în lumină?
. Cântecul muribundului
În nopţi când negrul mă descântă,
Îţi simt atinsul de fecioară,
Prelinsa-ţi mână mă frământă,
Deşi-i tăcută şi e pală.
Şi ochii tăi lacrimi învie,
Eu nu-i mai văd sunt orb ca omul,
Mă plângi cu glas de melodie,
Dar n-o aud şi-oftez ca domul.
Mi-e dor de buza ta chemândă,
Mi-e dor de trupul tău femeie,
Prin ghimpi îmi cer iarăşi osândă,
Dezleagă-mă tu Dumnezeie.
